Exuvii ~ Simona Popescu

"Toate simonele astea există într-un fel, sub altă formă poate, naiba ştie, le simt, îmi împrumută senzaţiile lor, mi-au lăsat o uriaşă moştenire şi o grămadă de datorii în acelaşi timp. Cum să se înţeleagă, mă întreb, fetiţa băieţoasă de la 4 ani cu momâia de la 6 sau cu fetţta ambiţioasă de la 9 ani, tocilara de la 11 cu leneşa de la 16, slăbănoaga de la 15 cu grăsana de la 17, anemica de la 19 cu vitala de la 21, urâta de la 10 cu frumuşica de la 13, visătoarea de la 16 cu proasta de la 15, eleva cu profesoara, fecioara cu femeia, îndrăzneaţa cu timida, revoltata cu fricoasa, isteaţa nesuferită cu încrâncenata şi confuza pe care acum le preţuiesc mai mult, alintata cu severa aia tăioasă, şi tot asa. Mezaliante, compromisuri, negocieri…

Dar cu mine e altfel, e cu totul altfel. N-am ce să unific. Nu sunt doar doi. Ele-eu-multele se uită unele la altele, se văd unele pe altele, se aud unele pe altele, se gândesc unele la altele şi nu se cunosc, nu se cunosc.

                                            ***

“Mama şi tata sunt ultimele fiinţe care ar putea să priceapă ce se întâmplă cu tine. N-ai chef să vorbeşti cu ei. Fratele rău e un ţânc nesuferit care nu ştie decât să se zbenguie toată ziua, să se joace ca descreieratul. Asculţi în neştire Simfonia fantastică a lui Berlioz. Ţii jurnal şi n-ai ce să scrii acolo. ”

fragmente din  "Exuvii"  de Simona Popescu

Carte  autobiografica. Titlul sintetizeaza continutul atat de omogen al volumului.

Exuviile sunt  carcasele pe care fluturii le lasa in urma dupa ce isi abandoneaza pupa,coconul. Autoarea a cules aceste exuvii ale copilariei, tineretii, lasate in urma cu timpul si le-a pastrat in paginile cartii.

Trebuie sa imi fac timp sa o citesc.