Retrospectiva @1 Cicatrici

Si, pentru ca gandurile si concluziile trase din fiecare gest sunt la fel de precise si statornice ca aerul pe care il trag in piept si il arunc imediat afara cu toate concluziile zilei precedente in momentul in care ies pe usa dimineata cu un optimism cosmetizat, am sa notez aici lectioarele invatate din experienta.( si da, trebuie sa fac fraze mai scurte)

Prima zi. Eu( proasto!) entuziasmata, iradiind prin luciul parului meu proaspat spalat si  zambetul intepenit undeva sub urechi, am pasit in curte, in careul 9A. Fericita. Energica. Emotionata. Cu asteptari de saluturi, cunostinte, momente jenante in care nimeni nu va stii ce sa spuna. Eh, pe ultimele le'am nimerit. Doream sa scap de acea atitudine de 'cine mi's eu', de grupulete. 

Adevarat, erau si fete care pe moment erau dulci, deschise, comunicative si care imi raspundeau la umorul binevoitor, dulce, lipsit de tact care candva a fost atat de indragit de altii. Insa am avut sa descopar rapid ca ele erau doar tipul acela de persoane-oglinda: in momentul in care cineva se pune in fata lor si zambeste si ele zambesc; de e trist si tacut si ele sunt tacute si triste; de scoate o barfa pe gura, ele aproba avand noua informatie implementata in cap, ca si cum Dumnezeu de carton le-ar fi aratat noi orizonturi ale lumii si vietii sociale. In momentul in care nimeni nu se pune in fata lor sa zambeasca, aceste persoane-oglinda se prafuiesc in banca lor, tacute, lipsite de chip, de personalitate.

Celelalte stateau in fata. Cocotate pe tocuri cui, cu spatele drept, formand un zid, improprietarindu-si fara vreun act sau aprobare scoala. Ele se cunoscteau. Nu aruncau vreo privire in spate, vreun salut, parand lipsite de curiozitate fata de 'aia' cu care isi vor petrece 4 ani de zile. Daca as fi avut ceva care sa demonstreze depasirea de bun-simt si realism, diplomatie a lor in afara de radarul meu  hiper-sensibil la orice gest, privire, 'fitza', le-as fi demolat cu un buldozer alimentat de nervii si ego'ul meu calcat in picioare gardul viu si asa subred, gol pe dinauntru...:-j

Si ca sa ma motivez si mai mult sa nu plec inima la pleava asta cu ghimpi lipiti cu scotch, mai notez aici vreo doua cicatrici de la cutitele cu care am fost injunghiata pe la spate( suna prea dramatic, dar nu gasesc altceva):

Franta. Trebuia sa facem poza cu ambasadorul. Ma pun langa d'lui ca no, eram mai aproape. Vine pleava si ma impinge in zid. Mi-a luat locul. Pentru ce?...! Pentru o poza?... Nu-i nimic, nu o sa ma vada in albumul amintirilor ei de liceu prea des. Chiar de banca ei e la 1 m de a mea. Asta e copilaresc dar retraiesc dusmania pe care am simtit'o atunci de fiecare data cand imi reamintesc. Si pana la urma, sunt copil.

Craciun. Colinda cu clasa. 'Irina imi dai si mie manusile tale? am degerat' << ochi de catel>> Cum sa nu ii dau? :l e un gest... normal. Am rugat'o sa ma sustina ca eram pe tocuri si treceam peste gheata. Numai 2 minute. Ea: ' Ia mana de pe mine. Nu imi place. Sustine'te singura'. Am luat'o in gluma. Cand i'am reamintit de manusi mi'a spus ca s'a incalzit, mi le'a dat repede, cu un zambet din ala(arrrrh) inapoi. Numa sa nu ma sprijin de ea. De ce nu am comentat prea urat si numai asa, in trecere? Eu pe cine naiba am in clasa asta? Pe nimeni. Ea? Pe multi. 

Si mai sunt multe...

Si a durut.

Uneori ma contrazic. Uneori imi spun ca sunt prea sensibila, ca iau prea in serios totul. Dar nu, pur si simplu stiu sa citesc printre randuri. Umblu desculta. Astea sunt doar paie care ma inteapa acum. Stiu ca voi avea de sarit si garduri ghimpate... 

Eh. Nu'i nimic. Ma repet, dar vreau sa subliniez ceva: am devenit imuna; nesimtita; inapoiez ce mi se da,  dar cu diplomatie.

Dar e pacat... Sunt o persoana atat de buna. 

Concluzia: Nu trebuie sa uit, sa iert. Trebuie sa fiu diplomata. Si trebuie sa imi pastrez bunatatea pentru mine. :) 

Im not listening to you

I am wondering right through
Resistance
With no purpose and no drive
Cause in the end were all a lie
A lie


Bridge
Two thousand years Ive been awake
Waiting for the day to shake


Chorus
To all of you who wronged me
I am, I am a zombie
Again, again you want me
To fall on my head
I am, I am, I am a zombie
Hello, hello, hello you push
To go, to go, to go before
I lye, lye down today ay-ay-ay-ay-ay


Verse2
Blow the smoke right off the tubes
Kiss my gentle burning bruise
Im lost in time
And to all the people left behind
you all walking dumb and blind
Blind


Bridge
And Two thousand years I've been awake
Waiting for the day to shake


Chorus
To all of you who wronged me
I am, I am a zombie
Again, again you want me
To fall on my head
I am, I am, I am a zombie
Hello, hello, hello you push
To go, to go, to go before
I lye, lye down today ay-ay-ay-ay-ay


Today ay-ay-ay-ay-ay
Today ay-ay-ay-ay-ay-ay-ay-ay-ay-ay-ay-ay-ay-a y-ay


Chorus
To all of you who wronged me
I am, I am a zombie
Again, again you want me
To fall on my head
I am, I am, I am a zombie
Hello, hello, hello you push
To go, to go, to go before
I lye, lye down today