Nu sa mimez un zambet; sa zambesc cu sufletul.
Toti ceilalti ( par ca ) gasesc in orice gest, barfa uscate de aerul sec al fiecarei zile ceva de care sa se agate ca mai apoi sa le crape obrajii umflati de volumul rasetelor ascutite, sufocate. Atat de spontane sunt izbucnirile astea ca mie imi dau impresia ca sunt chiar sincere in intensitatea lor, nu doar prefacatorii ale celor ce vor a se lauda prin fiecare respiratie cu viata lor traita la maxim. Ori, eu nu vad de unde si-ar lua toata energia aceea pentru a juca teatru.
Desi poate-totul pentru mine incepe cu un 'poate'- ar trebui sa nu imi mai iau ca reper persoanele din jurul meu: Pornesc de la ipoteza ca existenta lor traita cu zambetul pe buze ( care mai-mai sa fie etichetata drept cliseu ) e autentica. Si asa ajung la intrebarea asta, omniprezenta in mintea mea: Eu de ce nu pot zambi?...( trei puncte care lasa sa se vada ca siguranta si izul parodic in care sunt imbibate randurile astea sunt de fapt doar scuturi impotriva amaraciunii, dezolantei, acceptarii a unui 'poate sunt eu sunt cea defecta' )
Si asa incepe: Nu am simtul umorului?
Aceea inseamna distractie? daca da, prefer sa stau in coltul meu si sa las petrecerea sa se desfasoare dupa tiparele ei. ooof. Nu. As minti. Oricat de mult as vrea sa am puterea si controlul asupra atitudinii mele, sa imi setez gandirea pe ' so what? i don't need them' tot as vrea sa fiu acolo, aburita de atmosfera afrozidiaca, luata pe sus de armonia dezordonata a dansului...
Nu gust glumele porcoase, nu sunt 'really into' batjocura gratuita adusa persoanelor care nu se incadreaza in standardele superficiale ale unor imaturi. Nu ma simt in largul meu a o masa la care ceilalti tin 'tzigarea' cu un aer aristocratic de miserupisti.( subliniez: nu fumatul ar fi adevarata problema - desi nu il incurajez, tatal meu suferind pana acum 2 replici ale unui infarct - cat atitudinea ). Persoanele care mi se lauda cu sticla de Jack goala scad in ochii mei. Daca toate acestea binedispun o mare parte din persoane, asupra mea au efectul invers. Stiu ca trebuie sa invat sa devin un pic mai agreabila, sa imi stapanesc grimasele sau gesturile de 'ma plictisesc' dar nu pot. M-as simti falsa.
Nu judec pe nimeni. Sincer. Unul din motivele pentru care nu ma pot mobiliza pentru a imi evidentia punctul de vedere si pentru a parea ca am o atitudine, ca nu sunt influentabila e faptul ca inca nu stiu exact ce e bine sau rau, alb sau negru e replica pe care eu o pun inconstient ca justificare si scuza tuturor: ' Fiecare traieste dupa propriile principii, reguli. Fiecare isi ordoneaza dupa bunul plac prioritatile.'. Aici, in fata laptop'ului gandesc la rece, am timp, dar stand fata in fata cu situatia nu am timp sa imi pun intrebarea ' Dar cine sunt ei pentru a dicta cum ar trebui sa ma comport si cum nu?'.
Unul din scenariile la care ma gandesc inainte sa inchid ochii noaptea e vizitarea unui liceu de arte. Imi imaginez ca acolo sunt persoane deosebite, profunde, macar cateva. Experienta asta va ramane probabil la stadiul de fantezie.
Problema e , pana la urma, la mine? Cei ce au avut rabdarea sa ma cunoasca au spus ca sunt o persoana matura, de mult trecuta peste gandirea tipica varstei cu un simt al umorului incredibil dar inradacinat in bunul simt si in cultura. Ceilalti imi spun copila. Eu oscilez.
Abia astept sa gasesc persoana, persoanele in jurul carora sa ma deschid. Sper sa se intample curand. Simt cum ma sterg, devin fada, o umbra a ceea ce am fost odata. Ma irosesc. Si e pacat. Pana atunci numai voi mima zambetul pentru ca, macar daca nu am prieteni, sa nu imi fac dusmani.
To my favorite teacher
told me never give up
To my fifth grade crush
Who I thought I really loved
To the guys I've missed and the girls we've kissed
Where are you now
To my ex-best friends
Don't know how we grew apart
To my favorite band
Sing along in my car
To the face I see in my memory
Where are you now
Where are you now?
Cause I'm thinking of you
You showed me how
How to live like I do
If it wasn't for you
I would never be who I am
To my first girlfriend
I thought for sure was the one
To my last girlfriend
Sorry that I screwed it up
To the ones I loved
Didn't show it enough
Where are you now
Where are you now
Cause I'm thinking of you
You showed me how
How to live like I do
If it wasn't for you
I would never be who I am
I know we'll never see those days again
And things will never be that way again
But that's just how it goes
People change but I know
I won't forget you
To the ones who came
Who we're there from the start
To the love that left
And took a piece of my heart
To the few who'd swear
They'd never go anywhere
Where are you now?
Where are you now?
Cause I'm thinking of you
You showed me how
How to live like I do
If it wasn't for you
I would never be how I am
If it wasn't for you
I would never be who I am
If it wasn't for you
I'd be nothing
Where are you now?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu