Inside***

strategia mea ..;))

http://www.youtube.com/watch?v=wMeUz_cc5_U

LYKKE LI-EVERYBODY BUT ME

LYKKE LI-EVERYBODY BUT ME

Ooo, I'm standin in the corner
Thinkin over one, two 
What am I to do?
Should I go home (still sober)
Or should I buy me another glass of wine and forget about time?

But my jeans are too tight
(don't feel like dancin)
No, this light is too bright
(don't really feel like shinin)
No, this room is too small 
(rather stand against the wall)
And hope that no one sees me e-e-e-e

When everybody's dancin
I don't want to
When everybody's jokin
I don't want to
When everybody's laughin
I don't want to
Everybody but me....
When everybody's drinkin
I don't want to
When everybody's smokin
I don't need more
When everybody's foolin
I don't want to
Everybody but me....

I get the creeps from all the people in here
I cannot breathe, it's too crowded in here
Don't look at me...
I don't wanna be seen -
Touched.....heard......bothered,
By the fellas who got the look in their eye
They wanna take me home without knowin my name
They wanna put it on
But do they not know is that I'm not like the others

Cause when everybody's dancin
I don't want to
When everybody's jokin
I don't want to
When everybody's laughin
I don't want to
Everybody but me....h....
When everybody's drinkin
I don't want to
When everybody's smokin
I don't need more
When everybody's foolin
I don't want to
Everybody but me....

Everybody, everybody but me yea

Retrospectiva @1 Cicatrici

Si, pentru ca gandurile si concluziile trase din fiecare gest sunt la fel de precise si statornice ca aerul pe care il trag in piept si il arunc imediat afara cu toate concluziile zilei precedente in momentul in care ies pe usa dimineata cu un optimism cosmetizat, am sa notez aici lectioarele invatate din experienta.( si da, trebuie sa fac fraze mai scurte)

Prima zi. Eu( proasto!) entuziasmata, iradiind prin luciul parului meu proaspat spalat si  zambetul intepenit undeva sub urechi, am pasit in curte, in careul 9A. Fericita. Energica. Emotionata. Cu asteptari de saluturi, cunostinte, momente jenante in care nimeni nu va stii ce sa spuna. Eh, pe ultimele le'am nimerit. Doream sa scap de acea atitudine de 'cine mi's eu', de grupulete. 

Adevarat, erau si fete care pe moment erau dulci, deschise, comunicative si care imi raspundeau la umorul binevoitor, dulce, lipsit de tact care candva a fost atat de indragit de altii. Insa am avut sa descopar rapid ca ele erau doar tipul acela de persoane-oglinda: in momentul in care cineva se pune in fata lor si zambeste si ele zambesc; de e trist si tacut si ele sunt tacute si triste; de scoate o barfa pe gura, ele aproba avand noua informatie implementata in cap, ca si cum Dumnezeu de carton le-ar fi aratat noi orizonturi ale lumii si vietii sociale. In momentul in care nimeni nu se pune in fata lor sa zambeasca, aceste persoane-oglinda se prafuiesc in banca lor, tacute, lipsite de chip, de personalitate.

Celelalte stateau in fata. Cocotate pe tocuri cui, cu spatele drept, formand un zid, improprietarindu-si fara vreun act sau aprobare scoala. Ele se cunoscteau. Nu aruncau vreo privire in spate, vreun salut, parand lipsite de curiozitate fata de 'aia' cu care isi vor petrece 4 ani de zile. Daca as fi avut ceva care sa demonstreze depasirea de bun-simt si realism, diplomatie a lor in afara de radarul meu  hiper-sensibil la orice gest, privire, 'fitza', le-as fi demolat cu un buldozer alimentat de nervii si ego'ul meu calcat in picioare gardul viu si asa subred, gol pe dinauntru...:-j

Si ca sa ma motivez si mai mult sa nu plec inima la pleava asta cu ghimpi lipiti cu scotch, mai notez aici vreo doua cicatrici de la cutitele cu care am fost injunghiata pe la spate( suna prea dramatic, dar nu gasesc altceva):

Franta. Trebuia sa facem poza cu ambasadorul. Ma pun langa d'lui ca no, eram mai aproape. Vine pleava si ma impinge in zid. Mi-a luat locul. Pentru ce?...! Pentru o poza?... Nu-i nimic, nu o sa ma vada in albumul amintirilor ei de liceu prea des. Chiar de banca ei e la 1 m de a mea. Asta e copilaresc dar retraiesc dusmania pe care am simtit'o atunci de fiecare data cand imi reamintesc. Si pana la urma, sunt copil.

Craciun. Colinda cu clasa. 'Irina imi dai si mie manusile tale? am degerat' << ochi de catel>> Cum sa nu ii dau? :l e un gest... normal. Am rugat'o sa ma sustina ca eram pe tocuri si treceam peste gheata. Numai 2 minute. Ea: ' Ia mana de pe mine. Nu imi place. Sustine'te singura'. Am luat'o in gluma. Cand i'am reamintit de manusi mi'a spus ca s'a incalzit, mi le'a dat repede, cu un zambet din ala(arrrrh) inapoi. Numa sa nu ma sprijin de ea. De ce nu am comentat prea urat si numai asa, in trecere? Eu pe cine naiba am in clasa asta? Pe nimeni. Ea? Pe multi. 

Si mai sunt multe...

Si a durut.

Uneori ma contrazic. Uneori imi spun ca sunt prea sensibila, ca iau prea in serios totul. Dar nu, pur si simplu stiu sa citesc printre randuri. Umblu desculta. Astea sunt doar paie care ma inteapa acum. Stiu ca voi avea de sarit si garduri ghimpate... 

Eh. Nu'i nimic. Ma repet, dar vreau sa subliniez ceva: am devenit imuna; nesimtita; inapoiez ce mi se da,  dar cu diplomatie.

Dar e pacat... Sunt o persoana atat de buna. 

Concluzia: Nu trebuie sa uit, sa iert. Trebuie sa fiu diplomata. Si trebuie sa imi pastrez bunatatea pentru mine. :) 

Im not listening to you

I am wondering right through
Resistance
With no purpose and no drive
Cause in the end were all a lie
A lie


Bridge
Two thousand years Ive been awake
Waiting for the day to shake


Chorus
To all of you who wronged me
I am, I am a zombie
Again, again you want me
To fall on my head
I am, I am, I am a zombie
Hello, hello, hello you push
To go, to go, to go before
I lye, lye down today ay-ay-ay-ay-ay


Verse2
Blow the smoke right off the tubes
Kiss my gentle burning bruise
Im lost in time
And to all the people left behind
you all walking dumb and blind
Blind


Bridge
And Two thousand years I've been awake
Waiting for the day to shake


Chorus
To all of you who wronged me
I am, I am a zombie
Again, again you want me
To fall on my head
I am, I am, I am a zombie
Hello, hello, hello you push
To go, to go, to go before
I lye, lye down today ay-ay-ay-ay-ay


Today ay-ay-ay-ay-ay
Today ay-ay-ay-ay-ay-ay-ay-ay-ay-ay-ay-ay-ay-a y-ay


Chorus
To all of you who wronged me
I am, I am a zombie
Again, again you want me
To fall on my head
I am, I am, I am a zombie
Hello, hello, hello you push
To go, to go, to go before
I lye, lye down today 

Abia astept momentul cand voi plange

Sa zambesc cand merg pe strada ca o proasta reamintindu'mi dialogul haios de pe hol. Sa refac scenariul, alte scenarii posibile dar putin probabile si apoi sa ma intrebe un handilau de ce vorbesc singura, lucru de care nici nu as fi fost constienta pana in acel moment. Vreau sa vreau sa vorbesc cu cineva non-stop. Si sa imi redescopar umorul pe care l-am ingropat undeva si nu mai stiu unde in momentul in care scriu mesaje-roman. Vreau sa se uite Cineva la mine cu ochii aia. Si sa pun pe Cineva sa incremeneasca fix in pozitia aia, fix cu zambetul ala pentru ca imi place cum ii cade lumina pe fata, cum formeaza urme ce ii adancesc trasaturile, ascunzandu-i ochii, dandu-i un aer de maturitate si raceala ademenitoare. Vreau sa ma lase Cineva sa castig la sah cand as fi ramas numai cu o tura si doi pioni. Vreau sa ... vreau sa ma astepte in pauza mare Cineva pe coridor la iesirea din clasa, rezemat lejer de usa si eu sa ii sar la gat fara sa imi pese de gurile, privirile critice sau invidoase sau de guri in general. Vreau sa ma imbratiseze cineva strans, strans de tot la piept si eu sa plang facandu-i varza cu rimel geaca fie ea de piele sau de fas uzat atunci cand am nevoie de o incurajare dupa o zi proasta pe care am indurat-o singura, singurica numai eu cu mine muscandu-mi buza pentru a nu face o scena de copil rasfatat cu probleme psihice in ore.

Si cand voi imbratisa pe acel Cineva, voi plange. Dar de recunostinta, constienta fiind de pretiozitatea celui de langa mine. De data asta stiu ca voi aprecia ceea ce am.

Abia astept momentul in care voi plange.

Mi-e bine :)

Simt cum incepe sa imi bolboroseasca stresul in vene. Trebuie sa ma musc de buza sau sa tin dintii inclestati pentru a ma incuraja:


LUNI INCEPE SCOALA.


Nu are sens, nu exista motiv intemeiat pentru sentimentul de anxietate pe care mi-l da constientizarea a tot ceea ce inseamna inceputul unui nou semestru, mai lung, mai obositor, din clasa a 9'a. Sunt sigura ca deja a devenit un reflex, ca subconstientul meu si-a format o alarma muta, care transmite vibratii in tot corpul meu de sambata seara, care se intensifica pana cand ma asez in banca mea, incercanata, obosita. Acelasi efect care a fost observat de experti dupa ce, in repetate randuri, sunau clopotelul inainte de a le servi cainilor de mancare. La inceput, animalele salivau doar la vazul, mirosul conservelor. Mai apoi doar la auzul clopotelului, chiar daca mancarea nu li se mai servea. 


CLOPOT => posibila mancare =>posibil SALIVAT
                  ...
CLOPOT=>SALIVAT
______________________________
LUNI=>posibil stres=>posibila ANXIETATE NENOROCITA
                  ...
LUNI=>ANXIETATE


Nu sunt un elev rau. Dar ma incomodeaza gandul ca o sa fiu aruncata fortat intr-un cerc pe care eu nu il pot rupe, din care doar vacanta imi poate recupera faramele de enrgie. Sculat dimineata, aranjat minim, scoala, teme in pauza, meditatii, teme, invatat, teste, teze, note mici, munca, recuperare, nopti nedormite, presiune, cearcane, nearanjat deloc pana la urma, lipsa de umor, materii pe care le urasc, sculat dimineata...


Dar acum ma simt mai bine. La inceputul anului imi faceam iluzii ca o sa ma imprietenesc, ca o sa gasesc persoane pe aceeasi lungime de unda ca mine, ca o sa fiu organizata. Nu ma plang, nu pot spune ca mi s-au naruit visele sau ca lumea nu e pe placul. Nu lumea nu era pe aceeasi lungime de unda cu mine. Eu nu eram oe aceeasi lungime de unda cu lumea. Si nu stiu ce mi s-a intamplat, ce am facut, daca am facut ceva dar m-am schimbat. Am devenit asa cum doream eu mereu sa fiu: nepasatoare fata de ceilalti, fara asteptari prea mari, independenta fata de mesaje si sustinere. Am devenit... sigura pe mine, imuna. Imi place.


Si, cum tot ma simt bine cu mine,am sa petrec mai mult timp cu mine. O lista cu lucrurile si activitatile care ma vor face sa ma simt comfortabil in leaganul vietii mele:


Voi merge de minim 4 ori pe saptamana la sala. Timp in care voi asculta muzica la mp3 player'ul pe care in curand mi'l voi achizitiona.


Ma voi ocupa de acest blog. Pentru mine.


Ma voi ocupa cat pot eu mai bine de scoala.


Ma voi aranja dimineata.


Voi manca sanatos. Asta mereu mi-a dat o senzatie de multumire fata de mine, mai ales dimineata, cand imi simt stomacul aplatizat.


Voi desena. Si voi merge la clubul elevilor cu Andrei in cazul in care mai am timp.


Voi citi cartile care mie imi plac. Pe langa cele date de Angie.


Ma voi implica cu trup si suflet in concursuri, proiecte.


Voi face de poze.


Voi face o lista mai bine gandita, mai densa, mai 'myself' in curand.

Shakira, designerul propriei vieti

***
him: Who writes your music?
She, the inspiration: Who do you think?
him:Who makes the decisions in your life?
She, the inspiration: Who do you think?
him:Who does your make-up?
She, the inspiration: Who do you think? +***a gorgeous, beautiful, hearty laughter.

***
I always felt very sure about what i was designed for, what i was made for.

***
They do love my way now, but back then a lot of people thaught i was crazy.

***
(she even battled her own manager.)
Are you with me? Are you my manager or not?

***
When there's a voice inside you that's strongly screaming at you 'No!' you have to hear that.

***
I'm my own supervisor. I know myself better than anybody. I know what works for me and what doesn't. I know what looks good on me and what doesn't.

***
My mother once told me:
If you ever wanna succed you're gonna have to function 24 hours a day around that as a sattelite. And  i did put all my focus into my career. And that's what i do everyday in my life. Except when i'm on breaks.

***

him:If you right now could talk to the little girl you once were on the beach, to tell her how the dream that she had had actually turned out, what would you want her to know?
She, the inspiration:I would want her to know that she didn't waste one second everytime she let her imagination fly.

Shakira... o respect pentru sinceritatea ei, pentru gandirea cosmopolita, pentru curajul si increderea in sine, pentru talent, pentru devotamentul ei, pentru zambet, pentru carisma, pentru naturalete,pentru singuranta cu care este ea insasi, pentru implinarea sufleteasca pe care o arata cu fiecare clipire, zambet, pentru bunatate. Si o invidiez pentru faptul ca si-a trait viata.

me: Who designed every moment of your life, who turned it into a beautiful one, into a lively memory?
She, the inspiration: Who do you think, Renee?

As vrea sa sa iau si eu o scanteie din tot ce reprezinta ea, ca mai apoi sa imi aprind propria faclia care sa ma ghideze spre ... fericire? implinire? cuvinte mari. Spre statornicie. De aici m-as descurca, cu imaginatia si spiritul meu ludic as putea sa iau ticaitul sec al ceasului si sa-i dau un ritm, armonie, viata. As putea face fiecare clipa sa dureze si sa stocheze cat vreau si ce vreau eu... :)

Si una din cantecele ei pe care il ascult cu atata drag:

'

"Prefer sa fiu criticat pentru ceea ce sunt decat iubit pentru ceea ce nu sunt."
Kurt Kobain


----------------------------------------------------------------------------------------

BREATHE AGAIN-JUWITA SUWITO
Have you wondered how it feels when it's all over
Wondered how it feels when you just have to start anew
Never knowing where you're going
When you face a brand new day
It used to be that way
Now I just close my eyes and say

*I just want to breathe again
Learn to face the joy and pain
Discover how to laugh a little , cry a little
Live a little more
I just wanna face the day
Forget about the woes of yesterday
Maybe if I hope a little Try a little more
I?ll breathe again*

Starting out again is never easy
Disappointments come and go but life still moves on
With a bit of luck It's a brand new start
That might just work my way
No need to walk away
Don?t want to live on life replay

Repeat *
Things will work out fine
If you can find the courage to look past the night
To see the break of dawn

Repeat *

CHARMED LIFE-JOY WILLIAMS

Just sit tight, Don't you even think about going anywhere
Stay where you are, Open up your eyes to what's all already there
What I'm about to tell ya, What I'm about to say
Don't even let it throw ya,
It just might change your day.

We're living in a charmed life, charmed life
You and I, a charmed life
ohh ho oh ho ohh

There's a well-lit sky hanging over everyone that's walking by
It's plain to see what we got is color in a world of black and white
Don't even let it fool ya, We got everything we need
Don't even let it throw ya, I know it's hard to believe

We're living in a charmed life, charmed life
You and I, a charmed life
ohhhh ohh ohhh

It's easier said than done, it's true, it's true
But count your kisses one by one, we're living proof, we're living a..

Charmed life, charmed life
You and I, a charmed life, ohhhh ohhh
Charmed life, charmed life
You and I, a charmed life, ohh
Just sit tight, Don't you even think about going anywhere

http://blog.ad-passion.com/
Un blog dedicat fotografiilor ce m-a impresionat. Albumele au viata, pozele nu sunt plate, fade, exprima 'ceva'. Da, asa imi place :)
O mostra a talentului fotografului:

Like A Song lyricsSongwriters: Kripac, Lenka Eden;
I can't forget you when you're gone
You're like a song that goes around in my head
And how I regret, it's been so long
Oh, what went wrong? Could it be something I said?

Time, make it go faster or just rewind
To back when I'm wrapped in your arms

All afternoon long it's with me the same song
You left a light on inside me, my love
[. From: http://www.elyrics.net/read/l/lenka-lyrics/like-a-song-lyrics.html .]
I can remember the way that it felt to be
Holding on to you

I can't forget you when you're gone
You're like a song that goes around in my head
And how I regret, it's been so long
Oh what went wrong? Could it be something I said?

Time, make it go faster or just decide
To come back to my happy heart

"Oare mă contrazic? Foarte bine, mă contrazic. Sunt vast, cuprind mulţimi."

 Walt Whitman

Doar mimand un zambet

Nu mai pot/stiu sa zambesc. 


Nu sa mimez un zambet; sa zambesc cu sufletul.


Toti ceilalti ( par ca ) gasesc in orice gest, barfa uscate de aerul sec al fiecarei zile ceva de care sa se agate ca mai apoi sa le crape obrajii umflati de volumul rasetelor ascutite, sufocate. Atat de spontane sunt izbucnirile astea ca mie imi dau impresia ca sunt chiar sincere in intensitatea lor, nu doar prefacatorii ale celor ce vor a se lauda prin fiecare respiratie cu viata lor traita la maxim. Ori, eu nu vad de unde si-ar lua toata energia aceea pentru a juca teatru.


Desi poate-totul pentru mine incepe cu un 'poate'- ar trebui sa nu imi mai iau ca reper persoanele din jurul meu: Pornesc de la ipoteza ca existenta lor traita cu zambetul pe buze ( care mai-mai sa fie etichetata drept cliseu ) e autentica. Si asa ajung la intrebarea asta, omniprezenta in mintea mea: Eu de ce nu pot zambi?...( trei puncte care lasa sa se vada ca siguranta si izul parodic in care sunt imbibate randurile astea sunt de fapt doar scuturi impotriva amaraciunii, dezolantei, acceptarii a unui 'poate sunt eu sunt cea defecta' )


Si asa incepe: Nu am simtul umorului?
Aceea inseamna distractie? daca da, prefer sa stau in coltul meu si sa las petrecerea sa se desfasoare dupa tiparele ei. ooof. Nu. As minti. Oricat de mult as vrea sa am puterea si controlul asupra atitudinii mele, sa imi setez gandirea pe ' so what? i don't need them' tot as vrea sa fiu acolo, aburita de atmosfera afrozidiaca, luata pe sus de armonia dezordonata a dansului...

Voi( mai ) gasi persoane care sa fie pe aceeasi unda ca mine? Vad grupurile astea bine inchegate, clasele unite, prieteni din scutece si mi-e dor parca de un lucru pe care niciodata nu l-am avut. Sau, nu pentru perioade de timp mai insemnate.


Nu gust glumele porcoase, nu sunt 'really into' batjocura gratuita adusa persoanelor care nu se incadreaza in standardele superficiale ale unor imaturi. Nu ma simt in largul meu a o masa la care ceilalti tin 'tzigarea' cu un aer aristocratic de miserupisti.( subliniez: nu fumatul ar fi adevarata problema - desi nu il incurajez, tatal meu suferind pana acum 2 replici ale unui infarct - cat atitudinea ). Persoanele care mi se lauda cu sticla de Jack goala scad in ochii mei. Daca toate acestea binedispun o mare parte din persoane, asupra mea au efectul invers. Stiu ca trebuie sa invat sa devin un pic mai agreabila, sa imi stapanesc grimasele sau gesturile de 'ma plictisesc' dar nu pot. M-as simti falsa.

Nu judec pe nimeni. Sincer. Unul din motivele pentru care nu ma pot mobiliza pentru a imi evidentia punctul de vedere si pentru a parea ca am o atitudine, ca nu sunt influentabila e faptul ca inca nu stiu exact ce e bine sau rau, alb sau negru e replica pe care eu o pun inconstient ca justificare si scuza tuturor: ' Fiecare traieste dupa propriile principii, reguli. Fiecare isi ordoneaza dupa bunul plac prioritatile.'. Aici, in fata laptop'ului gandesc la rece, am timp, dar stand fata in fata cu situatia nu am timp sa imi pun intrebarea ' Dar cine sunt ei pentru a dicta cum ar trebui sa ma comport si cum nu?'. 


Unul din scenariile la care ma gandesc inainte sa inchid ochii noaptea e vizitarea unui liceu de arte. Imi imaginez ca acolo sunt persoane deosebite, profunde, macar cateva. Experienta asta va ramane probabil la stadiul de fantezie.


Problema e , pana la urma, la mine? Cei ce au avut rabdarea sa ma cunoasca au spus ca sunt o persoana matura, de mult trecuta peste gandirea tipica varstei cu un simt al umorului incredibil dar inradacinat in bunul simt si in cultura. Ceilalti imi spun copila. Eu oscilez.


Abia astept sa gasesc persoana, persoanele in jurul carora sa ma deschid. Sper sa se intample curand. Simt cum ma sterg, devin fada, o umbra a ceea ce am fost odata. Ma irosesc. Si e pacat. Pana atunci numai voi mima zambetul pentru ca, macar daca nu am prieteni, sa nu imi fac dusmani.

 HONOR SOCIETY-WHERE ARE YOU NOW?
 To my favorite teacher
told me never give up
To my fifth grade crush
Who I thought I really loved
To the guys I've missed and the girls we've kissed
Where are you now

To my ex-best friends
Don't know how we grew apart
To my favorite band
Sing along in my car
To the face I see in my memory
Where are you now

Where are you now?
Cause I'm thinking of you
You showed me how
How to live like I do
If it wasn't for you
I would never be who I am

To my first girlfriend
I thought for sure was the one
To my last girlfriend
Sorry that I screwed it up
To the ones I loved
Didn't show it enough
Where are you now

Where are you now
Cause I'm thinking of you
You showed me how
How to live like I do
If it wasn't for you
I would never be who I am

I know we'll never see those days again
And things will never be that way again
But that's just how it goes
People change but I know
I won't forget you

To the ones who came
Who we're there from the start
To the love that left
And took a piece of my heart
To the few who'd swear
They'd never go anywhere
Where are you now?

Where are you now?
Cause I'm thinking of you
You showed me how
How to live like I do
If it wasn't for you
I would never be how I am
If it wasn't for you
I would never be who I am
If it wasn't for you
I'd be nothing
Where are you now?

Eu, bobocul

     Doar aici, in pantecul matern al pamantului, gravitatia nu imi mai zdrobeste frageda-mi tulpina, nu imi mai apasa plamanii, sufocandu-ma. Dar pentru ceilalti gravitatia pare atat de usoara...
     Din ascunzisul meu tainic pot doar simti, prin negura calduroasa din jurul meu, pulsul organic al lumii de deasupra. Am cunoscut si eu candva lumea aceea... Curand insa mi-am dorit a nu o fi descoperit.
     Naiva, frageda, de nimeni avertizata, doar de basmele cu final fericit mintita, am cutezat intr-o dimineata sa imi scot tulpina stravezie la suprafata. Dar celelalte flori nici nu isi aplecau cupele pentru a ma intampina, pe mine, bobocul, iar de o faceau, in loc sa-mi presare nectar imbietor ma otraveau cu veninul vorbelor, privirilor. De tanjeam dupa caldura si lumina soarelui, buruienile se incolaceau, ma strangulau ca mai apoi sa imi fure si ultima reminiscenta a vreo unei raze. Pentru crezul in bunatate, in sinceritatea zambetului, in ceilalti am fost pedepsita ca un fanatic. Sufletul meu era tremurul mainilor cu care incercam sa ma apar.
     Si, tremurand frenetic, pleava m-a aruncat in a ei umbra. Am inceput a ma vedea eu insami ca o umbra. Iar apoi... am devenit o umbra.
    Acum ma aflu in capsula protectoare, in samburele prunciei mele. Am fugit de lumea de deasupra. Dar nu sunt o lasa.
     Doar inchid ochii realitatii, promitandu-mi mie ca ma abandonez starii de reverie doar un pic, un pic de tot ca nu cumva sa ma dezradacinez din viata. Ma contemplez ca fiind demiurgul propriei existente: impart timpul in respiratii cosmice; din veninul celor ce m-au ranit, imi creez panaceu, imunizandu-mi inima; imi alung sufletul, umanitatea, astupand aceste rupturi ale zestrei mele genetice cu ghimpi, ce au sa il strapunga pe cel ce ma calca in picioare.
      Astazi dorm caci ziua e aproape terminata. Eu sunt vlaguita. Ma reculeg, absorb energie, curaj, incredere, putere.
      Dar maine ma voi trezi. Voi renaste din praful greselilor, al naivitatii prin noua mea fiinta adaptata la ostilitate, la falsitate, la viata. Maine nu voi mai fi boboc.

ok. demi lovato.si ce?